Lacurile Codlea Brasov

    Din păcate, nu am mai ajuns pe Valea Crișului, după cum mi-am promis.

   În duminica cu pricina am plecat târziu de acasă fapt pentru care ne-am oprit să vedem Lacurile de la Codlea.

   Un loc frumos, special pentru promenadă ,dar devenit extrem de trist după o vară în care l-au călcat sute de oameni.                       GUNOAIE unde întorceai privirea și ce este mai trist erau în special în locurile în care stau "pescarii".

   Refuz să cred ca aceste persoane sunt într-adevăr iubitori de natură.

 Am reușit să fac prima poză fără să surprind peturi și ale mizerii.

Brândușele nu aveau nici o vină, ele erau superbe chiar și așa.

             Depășind zona și momentul de supărare, m-am lăsat purtată de drum până la capătul celui de-al doilea lac, într-un amurg fascinant.

  Lacul strălucea în nuanțe de albastru-turcoaz, printre copaci colorați în nuanțele aurii ale toamnei.

 A fost o zi pastel, în culori calde de toamnă .
Revin...

Valea Crișului

Începem...
  Despre mine mai puțin, despre ceea ce reușesc sa fac mai mult.

     De ce mișună călător?

Mișu pentru prieteni și călător pe un drum de poveste.

    Lăsați-vă purtați de imaginație și descoperiți alături de mine locuri, imagini și culori. Este o lume reala, transpusă, este un gând, un sentiment transformat, este un  lucru care îți amintește.

VALEA CRIȘULUI, Jud. Covasna.

    Într-o sâmbătă de vară (2017), cautând un loc aproape de casă în natură, am descoperit pe Google maps un drum interesant de parcurs.
  Plecând de pe E578 Sf.Gheorghe – Tușnad, după aprox. 7km de la ieșirea din Sf.Gheorghe la stânga intrând pe DJ 121A către VALEA CRIȘULUI , trecând prin localitate , drumul continuă spre Aita Medie. (este asfaltat până la ieșirea din Valea Crișului, in rest neasfaltat, dar ok)

Despre acest drum vreau să vă povestesc .

  Duminică am plecat să vedem acest loc, 20 de kilometri de vis ( V.Crisului-Aita Medie), fără trafic, un drum care trece prin  pădure de foioase  cu stejari măreți,


  șerpuind peste platouri.

 Nimic nu tulbură liniștea naturii, liniște ... liniște și tu. 
La marginea platoului, cu șoimi care te privesc de sus poți crede că ți se vor deschide aripile și îi vei urma în văzduh. 

  Dar dacă atât nu a fost suficient, pentru o imagine superbă, pot să vă spun că în timp ce poposeam la margine pădurii, din spatele unor arbuști a apărut un căprior care a completat tabloul  (mai, mai să iasă kitsch).

 După atâta încântare ne-am oprit la umbra unui carpen să ne tragem sufletul. Era imens, ne-a acoperit cu ramurile  aproape de contopire.

Doresc să văd acest loc și toamna, îmi pot imagina explozia de culori. 

 

Urmează...