Iată povestea.
Crăciunul trecuse, era început de an și o ninsoare grozavă transformă o zi mohorâta într-un basm.
Popasul neașteptat la Reci îmi umple din nou sufletul, printre mesteceni, aștepți să vezi o sanie trasă de reni.
Odată mi-a povestit cineva că o vizită în Finlanda, alături de copil, la casa lui Moș Crăciun, a făcut-o să creadă că “ Moș Crăciun există”.
Chiar așa !
Vizita in Pădure, acolo m-a dus cu gândul.
Străjeri măreți ,
copacii care sprijineau cerul albastru,incredibil.
Nici
un foșnet, nici o clipire, nu tulbura
gerul care înghețase totul intr-un stop cadru.
Urmele pașilor tăi erau nefirești pentru că tu nu existai, pluteai, trecător, în acest peisaj cristalin.
Dacă iarna aceasta va fi la fel de generoasă repet experiența ,
MERITĂ.
