BAILE HERCULANE De ce?

Am citit despre Băile Herculane , despre decăderea stațiunii,

despre posibilitate de refacere   

                                                                                                             despre ... despre... despre... dar in momentul în care pășești aici despre.. devine   de ce... S-a oprit timpul, cineva a început să repare și neștiind amanunte te întrebi  DE CE nu a continuat.

  Un cataclism a făcut ca oamenii să dispară în timp ce reconstruiau. Peste tot sunt schele lasate pe fațadele clădirilor, mormane de materiale de construcție și STOP...

 Una peste alta te poți bucura de stațiune pe bucățele, ceea ce am și făcut. 

Nu ne-a demoralizat nimic și am încercat să vedem ce era frumos și susținut de cei care speră și fac ceva astfel încât HERCULANE să fie măcar un pic din ceea ce a fost. 




Un singur regret am că nu am vizitat zona in perioada ei de glorie (dar cu sigutanță aș fi fost mult mai dezamăgită acum).
Ne-am plimbat pe străzi, am văzut ce era de văzut , am fotografiat ce mi-a plăcut și pot să spun că din punctul meu de vedere se pot petrece zile de neuitat și aici. 

Băile, plimbările cu bicicleta, parcul,

(monument al naturii, arbore gigant)

 excursiile cu rucsacul pe traseele care se deschid din stațiune, 

vizitarea împrejurimilor,   

sunt activități care iti vor ocupa timpul liber în mod plăcut. În privința mesei nu ne-am aventurat am mancat doar intr-un loc recomandat la Hotel Holiday Maria situat pe strada Zăvoiului, un loc curat și cu mancare foarte gustoasă.   

 Neavând în intenție să profităm de multitudine de băi termale aflate în zonă și chiar în locul unde eram cazați, aceata mică vacanță la Herculane a fost locul de pornire către  Clisura Dunării, Morile de Apă de la Eftimie Murgu (Ruginoasa)și Gârnic, Cascada Bigăr dar despre acestea in altă poveste

 

În căutarea primăverii

   

 Câteva zile libere și un plan de călătorie a apărut.
 Unde? Să vedem pe drumul spre Băile Herculane.
Știrile meteo erau sumbre 2 zile ploioase și ceva soare la final. Așa că am pornit în căutarea primăverii.         

   Din Brașov -Sebeș- Hațeg- Caransebeș- Băile Herculane.

Am început rău, norii ieșeau din pământ, ploaia măruntă și frigul ne-au însoțit lăsându-ne fără speranță de primăvară.

 Au urmat ore de vreme rea.

Apoi încet, încet câmpurile au prins viață în verde și flori

Oile completau tabloul.

Localitățile s-au împodobit în  culori de alb,galben și roz,

iar pe marginea drumurilor albul de zăpezii era înlocuit de albul copacilor înfloriți.

Certitudinea că am găsit primăvara au fost berzele care sosiseră , alăturându-se în cuiburile de anul trecut.

DA, AU VENIT BERZELE!!!

Am ajuns la Băile Herculane împreună cu primăvara.

              Ce a urmat merită povestit și ilustrat pentru a vedea și revedea locuri spectaculoase,

 sper să va placă.

Primul episod Băile HERCULANE.

Spre cer și înapoi

A fost într-o duminică din iarna aceasta superbă.
Din Moeciu de Jos                      spre                   Peștera a pornit drumul spre cer. 

Un drum îngust troienit  care se înălța chiar spre cer, șerpuia apoi pe un platou  străjuit de  mesteceni și brazi,

într-o împreunare aproape nefirească.

Vale peste care aproape că zburam era un stop cadru de case înzăpezite și copaci doar desenați.

Am plutit, am coborât pe pământ, apoi am zburat din nou . Locul părea pustiu, apoi, dintr-o dată, din dreptul  bisericii a apărut o mână de oameni care se îndreptau cu pași mărunți către case.

Pentru un timp drumul s-a însuflețit, cuprins de forfota, dar oamenii au dispărut din nou și atunci cerul s-a contopit cu pământul .

 O ninsoare măruntă, un bunic care se sprijinea în baston, un cățel, apăruți de nicăieri, 







au completat peisajul.

Pe bunic l-am însoțit până în centrul satului și l-am ascultat cum povestea cât de frumos este satul lui, cum zăpada care s-a așternut trebuia să vină și cum numai viscolul poate strica rânduiala lucrurilor.
 A rămas la magazinul din sat să-și ia o pâine și iar locul s-a pustit, dar acum avea o poveste.

 Am luat imagine și povestea cu noi și ne-am întors din cer.

Nimic nu mai putea să umbrească pământul.