În căutarea primăverii

   

 Câteva zile libere și un plan de călătorie a apărut.
 Unde? Să vedem pe drumul spre Băile Herculane.
Știrile meteo erau sumbre 2 zile ploioase și ceva soare la final. Așa că am pornit în căutarea primăverii.         

   Din Brașov -Sebeș- Hațeg- Caransebeș- Băile Herculane.

Am început rău, norii ieșeau din pământ, ploaia măruntă și frigul ne-au însoțit lăsându-ne fără speranță de primăvară.

 Au urmat ore de vreme rea.

Apoi încet, încet câmpurile au prins viață în verde și flori

Oile completau tabloul.

Localitățile s-au împodobit în  culori de alb,galben și roz,

iar pe marginea drumurilor albul de zăpezii era înlocuit de albul copacilor înfloriți.

Certitudinea că am găsit primăvara au fost berzele care sosiseră , alăturându-se în cuiburile de anul trecut.

DA, AU VENIT BERZELE!!!

Am ajuns la Băile Herculane împreună cu primăvara.

              Ce a urmat merită povestit și ilustrat pentru a vedea și revedea locuri spectaculoase,

 sper să va placă.

Primul episod Băile HERCULANE.

Spre cer și înapoi

A fost într-o duminică din iarna aceasta superbă.
Din Moeciu de Jos                      spre                   Peștera a pornit drumul spre cer. 

Un drum îngust troienit  care se înălța chiar spre cer, șerpuia apoi pe un platou  străjuit de  mesteceni și brazi,

într-o împreunare aproape nefirească.

Vale peste care aproape că zburam era un stop cadru de case înzăpezite și copaci doar desenați.

Am plutit, am coborât pe pământ, apoi am zburat din nou . Locul părea pustiu, apoi, dintr-o dată, din dreptul  bisericii a apărut o mână de oameni care se îndreptau cu pași mărunți către case.

Pentru un timp drumul s-a însuflețit, cuprins de forfota, dar oamenii au dispărut din nou și atunci cerul s-a contopit cu pământul .

 O ninsoare măruntă, un bunic care se sprijinea în baston, un cățel, apăruți de nicăieri, 







au completat peisajul.

Pe bunic l-am însoțit până în centrul satului și l-am ascultat cum povestea cât de frumos este satul lui, cum zăpada care s-a așternut trebuia să vină și cum numai viscolul poate strica rânduiala lucrurilor.
 A rămas la magazinul din sat să-și ia o pâine și iar locul s-a pustit, dar acum avea o poveste.

 Am luat imagine și povestea cu noi și ne-am întors din cer.

Nimic nu mai putea să umbrească pământul.

Balvanyos_Lacul Sf.Ana -VISUL UNEI ZILE DE IARNĂ

     

Valuri înspumate de iarna

 

Am plecat dimineață, pe o vreme mohorâtă spre lacul Sf. ANA, Jud. Harghita. Cu o duminică înainte aflasem că lacul este înghețat 100%. Părea interesant de văzut, aşa că am pornit.
 Ce a urmat este greu de descris în cuvinte.
 Am plecat din Brașov spre Tg.Secuiesc apoi Turia, Balvanyo până la Sf.Ana.
    Pe aici drumul este mai bun iar diferenţa ca şi distanţă nesemnificativă fata de Sf.Gheorghe, Bixad, Sf.Ana, drum rupt ,plini de gropi. Din păcate este aşa de ani de zile. 

Până la Balvanyos, vremea închisă nu promitea prea mult.

Era nins ,o pătură de zăpadă mult mai groasă şi grea decât acasă si dintr-o dată totul s-a transformat.

Am rămas fără cuvinte, doar din când în când câteva  exclamații subliniau ce vedeam. A apărut soarele iar ziua a devenit chiar vis  

URMAREA ESTE DOAR IMAGINE 

La Sf. Ana distracția era în toi, săniuțe, vin fiert, bună dispoziție. Se închiriau săniuțe (20 lei pe zi) iar drumul spre lac era grozav. La urcare maşini preluau săniile legate în şir indian şi le trăgeau la deal pentru o nouă coborâre. Grozav!!!! Copilărie fără sfârsit.
LACUL ERA ÎNGHEŢAT.
Alt moment fabulos.

Şi astfel:
drumurile ne-au arătat,

 

copacii ne-au povestit,

iar noi am trăit 
VISUL UNEI ZILE DE IARNĂ